luni, 25 februarie 2013

Atelier de umplut burtici



De când ne-am mutat în căsuţa din Chesarie, mă chinui să-mi aduc materialele. Le ştiţi, ălea de păturici. Cândva, în jurul crăciunului, s-a întâmplat minunea şi le-am adus pe toate. Aşa că, de două luni, stau şi mă uit la ele. Între alte zeci de proiecte, toate materialele mele stau pe post de tablouri. Arajate frumos, inclusiv toate peticelele călcate şi sortate pe culori şi mărimi. Dar stau.

Acum vreo două săptămâni mi-am luat inima-n dinţi. Am început cu o întrebare pe Facebook şi am văzut că nu-s singura căreia i se pare o idee buna ca toate materialele ălea să prindă viaţă cu ajutorul copiilor. Într-o primă fază mi-am cumpărat 20 de kilograme de umplutură :D. Şi, cu d, am început să meşterim. Mai întâi un mostruleţ, design propriu, apoi un norişor de vise. Cu pisici, elefanţi, girafe, fluturi... Ştiţi voi, perfect pentru gânduri zburătoare. Acum facem un puf de stat cu picioarele în sus, plus încă două proiecte cu două fetiţe, în stadiu de concept, ce-i drept, pentru că le place atât de mult să tragă la maşină încât îmi pare că au uitat scopul final :D.



Aşa că m-am hotărât să facem un atelier de umplut burtici. De monştri. Sau de prinţese. Sau de pisici. Sau de vise. Sau de absolut orice vă sau le trece prin minte. Sau doar de peticit, dacă li se întâmplă să se ia cu treaba :D.

M-am tot gândit la vârsta copiilor şi la ce ar putea face fiecare şi mi-am dat seama că nu aş putea ţine un atelier pe care să nu-l simt 100%. Aşa că va fi un atelier pentru toate vârstele.

Pentru copiii mici tare, de până în doi ani. Care pot ieşi la 'socializare' (în ghilimele, pentru că urăsc cuvântul ăsta când vine vorba de 'educaţia' copiilor; da, tot în ghilimele), pot desena sau doar imagina obiecte, iar părinţii le pot face monstruleţul visat. Sunt sigură că se vor simţi bine alegând materiale cu desene simpatice, îndesând umplutura sau doar sorbindu-i din priviri pe cei mai mari.

Pentru copiii până în 4-6 ani, care pot face chestii tot cu ajutorul părinţilor şi al meu, inclusiv tras la maşină, dacă sunt interesaţi.

Şi pentru copiii şi mai mari, care pot face totul singuri şi care nu au neapărată nevoie de părinţi.

Evident, şi pentru părinţi. E un prilej de relaxare, de stat de vorbă şi de meşterit chestii simpatice.



M-am gândit şi la program şi am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să avem un interval orar mai lejer, să zicem patru ore, în care puteţi veni oricând, în funcţie de somnul sau dispoziţia copilului. Cum nu se va face un singur lucru şi fiecare are ritmul şi imaginaţia proprie, puteţi veni oricând şi pleca la fel. (Nu mai târziu de 'ora închiderii', totuşi :) )Vă puteţi inspira de la ceilalţi sau puteţi veni ţintă :).


Aşadar vă învit sâmbătă, 2 martie, între 10.00 şi 14.00, la o gură de aer şi la lucru manual, la căsuţa noastră din str. Episcop Chesarie, nr.6. Pentru liniştea mea sufletească, vă rog să îmi trimiteţi un mail la diana@poarta-ma.ro ca să îmi confirmaţi înscrierea, să ştiu cu câte kilograme de petice şi umplutură să fiu pregătită :).

Costul atelierului este de 60 lei/ copil (exceptând cazul în care avem fraţi/surori, când fiecare va plăti 40 de lei.) Recomandarea mea este să existe un părinte/însoţitor pentru fiecare copil, fiindcă vor fi destule întrebări, la primul atelier, şi chiar şi cei mai îndemânatici s-ar putea să aibă nevoie de un pic de ajutor până se obişnuiesc. Dacă vreţi să veniţi şi la un al doilea atelier, s-ar putea fie să nu mai fie nevoie de prezenţa voastră, sau să puteţi veni în formula mama + 3 copii.

Veţi avea la dispoziţie tot ce vă trebuie, de la maşini de cusut la materiale, ustensile şi accesorii. Evident, veţi pleca acasă cu monstruleţi cu tot. Sau cu pisici. Sau cu pernuţe.

vineri, 15 februarie 2013

WrapTai-urile mici

Vă spun sincer că m-am gândit foarte mult dacă să fac wraptai-urile mici sau nu. Pentru că un bebeluş stă atât de bine într-un sling cu inele sau wrap, încât pur şi simplu nu vedeam necesitatea unui alt port-bebe. Dar Babyexpo e bun şi el la ceva. Pentru că acolo am văzut părinţi care, deşi recunoşteau imediat cât de bine stă copilul în sling sau wrap, tot nu treceau de bariera 'cârpei'...[Acest articol a fost mutat pe site.]